Frunze de dor

Romanul evocă puternice emoții și amintiri legate de viața în Moldova. Cititorii mărturisesc că au plâns citind despre despărțirea lui Gheorghe de Rusanda. Druță râde și plânge împreună cu eroii săi, concepând viața ca o nesfârșită sărbătoare. Eugeniu Coșeriu afirmă că în Moldova, toate au pornit de la Frunze de dor.